Zâmbetul nevăzut

Niciodată nu am crezut că sănătatea poate avea un chip atât de invizibil.

Sunt Mara și lucrez într-un spital, unde mă ocup mai mult de partea administrativă. Rareori mă gândesc la starea mea de bine, prinsă între dosare și telefoane.

Într-o zi, o colegă mai tânără mi-a adus o carte despre importanța zâmbetului în viața noastră. M-a făcut să reflectez la cât de des uităm să fim blânzi cu noi înșine.

În mod ironic, chiar în acea săptămână au început să se arate durerile de spate care îmi dădeau de veste că e timpul să schimb ceva în rutina mea.

Nu am început cu vreo schimbare spectaculoasă sau cu un plan strict. Am încercat pur și simplu să zâmbesc mai mult, chiar și când stresul era la cote maxime. Am testat mici pauze în timpul zilei și am început să observ detalii copilărești și amuzante din jurul meu.

Surprinzător, cât de mult s-a îmbunătățit starea mea generală. Durerea era acolo, dar mai puțin apăsătoare. Și am început să observ oameni cu fețe încruntate asemănătoare cu mine, care uitaseră, la rândul lor, de acest gest simplu.

Nu am găsit o soluție miraculoasă. Nu totul s-a schimbat peste noapte, iar unele zile erau mai grele ca altele. Dar am învățat că uneori atenția mică asupra propriei fericiri poate să schimbe realitatea într-un mod neașteptat.

Zâmbetul nevăzut, acela care nu cere multe cuvinte, a devenit pentru mine o formă delicată de a mă proteja în mijlocul haosului.

Și poate, uneori, sănătatea nu înseamnă doar corp, ci și felul în care te privești pe tine însuți.