O scrisoare uitată pe plajă

Într-o dimineață liniștită de vară, Andra a găsit o scrisoare veche pe malul mării. Curioasă, a deschis-o și a citit cu voce tare cuvintele pline de dor și promisiuni uitate.

Scrisoarea era adresată lui Eduard, un bărbat pe care Andra nu îl cunoștea, dar ale cărui emoții îi păreau atât de reale. Textul vorbea despre o iubire intensă care s-a oprit brusc, fără o explicație clară.

Fascinată, Andra a început să caute în satul mic pe cineva care să-și amintească de Eduard sau de autoarea scrisorii. A întrebat în câteva cafenele și magazine, dar răspunsurile erau vagi, iar povestea părea să aparțină unei alte vremi.

În timp ce Andra se gândea la cele citite, a decis să scrie un răspuns, așezându-se pe nisip. A povestit despre cum mesajul ei a fost găsit, despre întrebările care nu au răspuns și despre speranța că, undeva, cuvintele ei vor ajunge la destinație.

Ziua s-a încheiat fără o garanție că scrisoarea va schimba ceva, dar cu sentimentul că iubirea, chiar și atunci când se pierde, poate crea legături neașteptate.

Andra a plecat acasă cu o mare neliniște, dar și cu dorința de a înțelege că unele povești rămân deschise - nu pentru un final fericit, ci pentru emoțiile pe care le lasă în urmă.