O zi cu ziță și cafea la fereastră

Astăzi, Radu a început ziua într-un mod diferit. A deschis fereastra și aerul rece a intrat în camera lui. A ieșit afară cu o ceașcă de cafea caldă în mână.

În parc, copacii erau încă acoperiți de rouă, iar oamenii treceau repede, grăbiți spre serviciu. Radu a ales să stea pe o bancă și să privească lumea.

Peste drum, un câine mic a încercat să sară după o minge, dar aceasta a căzut în altă direcție. Câinele s-a oprit și s-a uitat confuz, apoi a început să alerge încet.

Radu a zâmbit și s-a gândit cât de diferit poate fi un început de zi. Nu era nimic special în jur, dar momentele mici îl făceau să se simtă bine.

O femeie în vârstă a venit și s-a așezat lângă el. A început să îi povestească despre copilăria ei și despre parc, care era același, dar lumea era alta.

Radu a ascultat fără să vorbească mult. A simțit o liniște care nu are nevoie de cuvinte multe.

După o vreme, soarele a început să încălzească aerul, iar Radu s-a ridicat să plece. Nu știa dacă va mai reveni în acest parc, dar momentul acesta i-a lăsat o amintire frumoasă.

Ziua nu avea o poveste mare sau o problemă de rezolvat. Era un început simplu, cu gânduri liniștite și o ceașcă de cafea la fereastră.